Intr-un magazin pe canapeaua de asteptare doi gemeni grasuti imbracati in
costume marinaresti se distreaza batunde-se cu pernele, si din cand in cand
cate unul trebuie sa-si prinda sau sa-si rearanjeze sapca de marinar.Guido si
Feruccio astepta langa cei doi cand din spatele camerei propietarul iese carand
o bucata groasa de testauri pe care o aseaza pe un raft plin de alte bucati
colorate.
-
Ai
inteles? Daca nu te-ai mai gandi atat de mult la poezie.. Ti-ai face tatal mai
fericit si ai face mai multi bani decat el, spune acesta dandu-si palaria jos
si punand-o pe tejghea
-
Asa-i
Oreste. Exact asta ii spun si eu, confirma Guido intorcandu-se spre prietenul
lui pentru a le explica pe inteles amndurora. Trebuie sa devii om asezat!
Ochii ii fug la palaria din fata lui si se repede asupra ei
-
Ce
palarie frumoasa! Cum imi sta Feruccio? Intreaba aranjandu-si si sacoul pentru
ca prietenul lui sa aiba o imagine completa a combinarii dintre obiectele
vestimentare. Raspunzandu-si tot el declara ca bine. Cum imi sta? il intreaba
si pe Oreste
-
Bine,
dar aceasta e a mea ii aminteste acesta luandui-o de pe cap si punandu-i inapoi
palaria.
-
De
cand incep lucru? Se intereseaza Feruccio.
-
Ai intarziat
deja. Chiar acum! Vine raspunsul proprietarului incurajnadu-l sa se apuce
imediat de lucru, in timp ce Guido isi manifesta bucuria fata de noua slujba
gasita de prietenul lui.
-
Ia
fotoliul acela si du-l in atelier ii spune Oreste aratandu-i cu o inclinatie a
capului directia in care sa o ia pentru a indeplina misunea data.
-
Acela?
Intreaba Guido intinzand o mana in directia banuita in timp ce Feruccio se
indreapta spre un scaun din spatele incaperii, dandu-si haina jos si
pregatindu-se de mutare in chicotelile baietilor care isi tot trantesc perne in
cap.
-
Acela,
i se raspunde, Oreste intorcandu-se si aratand spre un alt scaun.
Guido profita de
distragerea produsa si face iar un schimb rapid de palarii.
-
Si
fii atent cu el! Il mai atentioneaza proprietarul Feruccio carand deja scaunul
spre atelierul acestuia.
-
Bun.
Ma duc acum la primarie. La revedere. I se adreseaza Gudio rapid ridicand usor
palaria si oferind mana spre salutare.
-
La
revedere, spune Oreste strangandu-i mana, si.. fiti copii cuminti, continua
luandu-si inapoi palaria si punandu-i-o la loc pe a lui Guido surprins ca i-a
fost observata miscarea. Pentru ca traim in vremuri grele, il mai informa,
apasandu-i cu o mana palaria pe cap si cu cealalta continuand strangerea
mainii.
-
Timpuri
grele? Intreaba ingrijorat Guido uitandu-se pe geamul magazinului. De ce, ce
simpatii politice ai? Adauga interesat asteptand un raspuns explicator.
-
Benito!
Adolpho! Fiti cuminti! Striga la ei Oreste, in timp ce o perna zboara prin aer
pe deasupra unei speci de marinar doborand o serie de testauri de tapiterie
asezute pe un raft.
Cei doi se opresc si se aseaza cu mainile pe genunchi cu ochii la tatal
lor.
-
Ce
spuneai? Il intreaba acesta pe Guido.
Acesta ii urmareste in continuare privirea gandindu-se daca sa mai repete.
-
Spuneam,
cum mai merg treburile? Ingana el, in timp ce de pe-o parte pe alta a canapelei
se trimit impunsaturi din bratul grasut al unui marinar in al celuilalt si
lovituri de picioare. La revedere, atunci.. spuse dar Oreste sari la zgomotul
dinspre atelier, strigand:
-
Ai
grija! Ii rupi picioarele, ajutandu-l pe Feruccio sa plaseze cum trebuie
scaunul pentru a putea intra pe usa.
Guido profita iar
de ocazie pentru a-si schimba palaria si striga La revedere iesind in fuga din
magazin.
-
La
reve.. se intoarce zambind Oreste cu
mainile pe scaun, dar cand observa palaria lui Guido care a disparut in graba
din magazin stand inca pe tejghea se indreapta cu pasi repezi spre aceasta
apucand-o in mana, si apoi spre usa, dar Guido nu se mai zari nicaieri.
Lovi cu palaria
peste mana si se intoarse suparat in magazin.
-
A
plecat. Si mi-a luat palaria. Las ca-l gasesc eu. Spune suparat punand palaria aproape mototolita
inapoi pe tejghea, dupa care se intoarse spre cei doi baieti.
