Continuare Capitolul 2



-          Unchiule, ce s-a intamplat? Il striga speriat Guido sarind sa il ajute pentru a se pune pe picioare si verificand sa nu fie ranit. 

Odata pus pe picioare unchiul sau isi aranjeaza insa hainele si incearca sa ii linisteasca pe cei doi spunand pe o voce cat mai calma: 

-          Barbarii

-          Cine erau? Intreaba agitati cei doi Dar ce s-a intamplat? Ce.. 

-          Barbari, replica iar unchiul

-          Dar de ce n-ai strigat dupa ajutor?

-          Tacerea e cel mai puternic strigat, le spune unchiul celor doi care il privesc uimiti de cat de linistit pare sa fie dupa aceasta intamplare si dupa situatia in care l-au gasit. 


-     Haideti, haideti ii imbie el. El e prietenul tau poetul? Intreba aratand spre insotitorul lui Guido, si incercand sa opreasca intrebarile referitoare la incident.

-          Da, spuse acesta scotandu-si palaria, ma numesc Feruccio. Sunt si tapiter.

-          A, da? Bravo bravo.. Asta este. Un depozit vechi plin de maruntisuri. Aici sunt toate .. O veche pasiune, un maruntis in sine, prezenta unchiul incaparea celor doi musafiri, invitandu-i sa se uite de jur imprejur. Guido insa il urmareste in continuare pe acesta cu privirea in timp ce miscandu-se in camera unchiul lui mai calca din intamplare pe niste cioburi.

-          La ce folosesc toate acestea se mira Feruccio?

-          Puteti sta aici cat doriti. Nu-I usor sa fii ospatar, iti zic de pe-acum. Spuse unchiul invartindu-se urmarit de privirile celor doi prieteni. Acela e patul zise aratand spre interiorul unei alte camere, cu intrarea strajuita de alte statuete si taburete tapetate. Aprinse lumina pentru a ii lasa sa vada mai bine viitorul loc de odihna. Legenda spune ca Garibaldi a dormit in el. Cei doi prieteni se uitara surprinsi unul la celalat si il urmarire in continuare pe unchi prin camera. 

-          Nimic nu e mai necesar decat inutilul zise unchiul si murmura usor ca pentru el, nevrand sa se reporneasca discutia.. barbarii.. apoi aprinse lumina intr-o alta camera pe ai carei pereti stateau sprijinate tablouri mari cu femei investmantate in rochii romane, si capete sculptate de statui se odihneau pe mese grele, si le explica mai departe utilitatile de stiut.. Primaria e pe Via Sestani, prima la dreapata dupa colonnade. 

Aratand spre una din celelate usi ce adaposteau noi incaperi le arata baia echipata cu inventia domnului Bidet. Ochii amandurora se roteau de jur imprejurul camerelor. Intr-o alta camera ce se vedea prin deschizatura usa se zarea o biblioteca. 

-          Aici sunt cateva carti, printer care si “Viata lui Petrarca” iar bucataria e aici inauntru. Acesta este velocipedul , numit in mod comun bicicleta. E tarziu, trebuie sa ma intorc la hotel, concluzuiona unchiul arajandu-si sacoul mai bine si incepand sa se incheie la nasturi cu asta aratand ca turul camerei oaspetilor se terminase. Am numai o cheie ii atentiona el. N-o pierdeti. Si lasandu-I curestul intrebarilor pe buze se indrepta in graba spre iesire. Ce placere sa te vad rosti el cu bratele deschise din pragul usi intors spre Guido si de afara se auzi nechezatul unui cal. .. Iata-ma, Robin Hood! Striga unchiul iesind afara.

Guido si Feruccio isi arunca unul altuia priviri de mirare, Guido cu gura cascata si prietenul sau exclamand:

-          Ce unchi!

Leave a Reply