Din camara de fan a unui grajd sari strigand, inconjurata de porumbei in zbor, o tanara doamna cu palaria si fata acoperite de un val de panza. Fetita se sperie iar personajul nostru alerga gata sa o prinda asa ca ea ii ateriza chiar in brate, amandoi cazand intr-o capita de fan, unul peste celalalt, nu departe de vacile rumegatoare.

- Buna dimineata Printesa! Striga el entuziasmat

- Ce sperietura! Exclama ea putin socata inca de cele intamplate. Era sa mor. V-am lovit? Intreba ingrijorata dandu-se de pe salvatorul ei si arajandu-si manusile albe, rochia mov si dandu-si valul de pe fata.

- Niciodata nu m-am simtit mai bine, exclama el binedispus.

- Am vrut sa ard cuibul acela de viespi ii explica ea. Dar m-au intepat zise ea amintindu-si de locul dureros din care se scurgea o picatura de sange, imediat ochita si de Printul nostru.

- V-a intepat o viespe? Aici? Permiteti-mi si imediat se apleca asupra intepaturii incepand sa suga si sa scuipe din locul ranii.

- Stati linistita Printesa! Veninul de viespe este foarte periculos. Adauga sub privirile uimite ale doamnei si ale fetitei care nu stiau de unde aparuse acesta si mai ales indoindu-se de faptul ca aceasta era chiar cea mai potrivita metoda de a inlatura veninul de viespe.

- Trebuie scos tot, mai spuse el intr-o pauza de respiro. Intindeti-va, o sa dureze o vreme. Auzind aceasta tanara doamna refuza multumindu-i si impingandu-l usor la o parte, zambind totusi usor amuzata de situatia in care se aflasera. Zambitor si el se ridicara impreuna, nu inainte de a se asigura ca oferise tot ajutorul posibil:

- V-a mai intepat si in alta parte? Intreba cautand cu privirea alte locuri potential bune de vindecat.
- Nu, multumesc

Intre timp prietenul sau sofer terminase cu masina si-si aranja palaria si sacoul cautandu-si amicul cu privirea.

- Ce loc minunat! Exclama el multumit de descoperire agitandu-si mainile in aer, incercand sa gaseasca cuvintele potrivita care sa suprinda frumusetea celor din jur.

- Zboara porumbei, din cer cad doamne, continua el. Ma mut aici! Hotari in fata zambetului iesit de sub obrajii ascunsi de palarie.

In departare prietenul sau isi imbraca sacoul si se urca la volanul masinii.

- Tot locul e al lui! Vrea sa-l umple cu camile! E print! se auzi vocea plina de bucurie a fetitei, imbujorata de emotie.

- Exact, confirma el. Printul Guido, la dispozitia dumneavoastra Printesa, rosti in timp ce isi relua reverenta si-si cobori palaria in fata doamnei.

Claxonul nu intarzie sa se auda, atentionandu-l pe printul nostru ca problema s-a rezolvat si ca e vremea de plecare.

- Vin acum! Anunta el. La revedere atunci! Le spuse celor doua perechi de ochi ce il urmareau cu atentie si dadu sa plece catre sosea.

- Cum va pot multumi intreba doamna in rochie mov din dorinta de a il rasplati intr-un fel pe Guido pentru curajoasa lui fapta si intentiile bune.

- Nu-i nevoie zise acesta, luandu-si haina de pe parghia fantanii, dar surprinse iar cu privirea cosurile de bunatati intinse in caruta ce desfata mirosul si indemna la masa si continua.. Dar daca vreti intr-adevar sa-mi multumiti.. zise luandu-si haina pe o maneca si apoi pe alta.. Voi lua cateva oua sa ii fac o omleta buna in seara asta tovarasului meu, pe care-l arata cu o miscare din cap. Imi permiteti?

- Luati orice doriti, il asigura ea. Totul e al dumneavoastra, desigur. Aceiasi ochi curiosi il urmarira pe Giudo scotocind in cos in cautarea lor sub zambetul doamnei care il incuraja sa ia ce pofteste.

- O sa iau doua zise varand cu amandoua mainile ouale in buzunarele hainei, cu privirea la cele doua si la amicul lui pe care era bine sa nu il piarda ramanand astfel fara transport. Se mai gandi putin, mai bine sase. Continua el sirul bagarii oualelor in buzunare. E in regula? O sa fac o omleta buna.

La revedere, Eleonora! O saluta el pe fetita ramasa de mult inmarmurita la un asemenea specatcol.

Omagiile mele, Printesa! Zise el strecurandu-si iarasi mana in caruta, de data aceasta dupa un bat pe care-l duse la spate si cu ajutorul varfului lui reusi sa-si ridice palaria deasupra capului, ca un magician, surprinzandu-le iar.

La revedere! Striga el intorcandu-se spre masina, lasandu-le fara cuvinte pe cele doua care s-au uitat una la alta zambind in urma lui.

- Iata-ma Feruccio! striga catre prietenul lui care pregati masina de plecare. Specialitatea serii: omleta! Ajuns langa masina mai arunca o privire peste dealurile din jur si proclama iar cu voce tare: Toate camilele aici! Dupa care se urca razand pe scaunul din dreapta, fluturandu-si palaria in timp ce masina porni in graba continuandu-si drumul pe drumurile cu curbe molatece de tara ale Italiei