Iata-ne in salonul alb plin de marmura, restaurant al celui mai mare hotel
din oras. Sala de intampinare a oaspetilor din care porneste o scara mare e
toata impodobita cu motive romane, coloane similare cu cele din templele de
odinioara ale Romei si frunze si figuri de barbati tineri cu zulufi sculptati
la inceputul si la sfarsitul balustradelor. Un functionar al hotelului urca
scarile in timp ce Guido intra grabit pe o usa, imbracat intr-un costum gri, cu
pantaloni cu talie inalta stransa in jurul abdomenului, camasa alba si papion
desfacut, uitandu-se de jur imprejur in timp ce isi aseaza haina pe el si o
doamna camerista traverseaza incaperea purtand pe brate doua asternuturi
curate, impaturite. Prietenul nostru in haine de ospatar inainteaza
invartindu-si ochii prin sala cu picturi pe fiecare deschizatura ovala de
perete, cu veioze albe cu ciucuri in multe colturi si cu un bufet in mijloc
unde un domn elegant intr-un costum alb pare ca se se pregateste sa ceara sa i
se serveasca o bautura. Alti cativa lucratori ai hotelului lustruiesc la
obiectele de argint folosite in servirea meselor, si se misca prin incapere
raspanditi printre mesele pe care stau scaunele cu picioarele intoarse in sus. Un
singur domn imbracat in haine negre elegante sta la o masa pe care se afla in
fata lui pahare de diferite forme, o galeata cu o sampanie si alte cristaluri.
Guido vine cu pasi mari si ia pozitia de drepti fata in fata cu acesta.
-
Pui!
spune raspicat unchiul lui.
-
E
usor raspunde Guido apropiind cu mainile marginile sacoului pentru a arata cat
mai aranjat. Dupa care incepe sa enumere gesticuland in incerca sa explice maniera
de preparare: Se serveste intreg, cu spatele pe farfurie. “Mi-l taiati va rog?”
“Sigur” spune acesta purtand un dialog cu un potential domn care ceruse sa i se
serveasca pui, in timp ce inchizitorul il priveste dand aprobator din cap.
-
Bag
cutitul pe sub aripa si apoi iau pielita de pe pulpa. Tai carnea de-a lungul
pieptului .. continua el in timp ce unchiul lui il urmareste cu oarecare
confuzie in privire. Dau la o parte aripile, pieptul si pielea..
-
Crab
ii taie vorba domnul asezat la masa spunand cuvantul cu multumirea gasirii unui
subiect mai interesant.
-
Floare
la ureche unchiule, exclama Gudio aruncand mainile in aer pentru a demonstra
simplitatea acestui preparat aruncand insa o privire la cameristele care
aranjau fetele de mese.. Crabul. Bag aripa sub picior. Dau piciorul la o parte.
Desfac crabul, bag.. explica el in timp ce fata unchiului sau incepe sa se
lngeasca din zambet in nemultumire. Observand reactie acesta reia cu o noua
abordare:
-
Crabul
e un crustaceu. Crabul e un crustaceu! Repeta hotarat Guido in timp ce
celelalte persoane parasesc incaperea. Dau la o parte crusta.. crustaceului,
ingana el incercand sa ghiceaca. Dau la o parte crusta si antenele. Caci cine
ar manca antenele? Dau la o parte antenele.. dau la o parte crabul
concluzioneaza intr-un sfarsit. N-a mai ramas nimic. Crabul s-a terminat, dar
avem un pui delicios. Vreti pui? Intreaba Gudio, recomandarea readucandu-i
zambetul pe buze unchiului sau fata de care aceasta marturiseste pana la urma
ca nu-si mai aduce aminte cum se serveste crabul.
-
Crabul
se serveste asa cum se aduce de la bucatarie. Il lamureste unchiul,
atentionandu-l: Nu-i nevoie sa te atingi
de el!
-
E
prea usor. De-asta nu-mi mai aminteam spune Gudio cu obrajii imbujorati din
cauza incurcaturii.
