Se lasase deja seara in timp ce ei inca se invarteau cu masina in cautarea
locuintei unde trebuiau sa ajunga. Zidurile caselor din oras luminate de
farurile masinii dezvaluiau ca erau tapetate cu afise propagandiste
-
Dar
unde e casa asta?
-
Ia-o
la stanga. Aproape am ajuns. Asa aici e, uite, chiar in zona trebuie sa fie..
-
Unchiul
tau doarme cu noi? intreba Feruccio, dornic sa stie daca o sa fie sau nu pe
placul lui sederea.
-
Nici vorba,
ii raspunde Guido ca si cum suprins si cam deranjat de intrebare. Locuieste in
hotel de 30 de ani. E maitre d’hotel accentua el ca sa se inteleaga cum de nu
s-ar fi putut un asemenea lucru. Ne inchiriaza casa, el o foloseste doar ca
depozit isi continua el explicatia. Ei dar uite-o! Am ajuns.
In fata lor, o cladire nu prea inalta dar cu multe ferestre si balcoane, probabil
o gradina dupa buchetele de flori ce se zareau inaintru si modelel de frunze ce
ii colorau fatada, luminata de patru felinare rotunde dispuse de-o parte si de alta.
In dreapta o alta casa infratita cu gradina iar in intampinarea lor o fantana
cu statueta si langa ea un cal alb la care era atasat o trasura mica alba cu
rosu.
-
Acesta-i
Robin Hood, calul unchiului. Asta-i sareta unchiului si asta-i casa unchiului.
Si inauntru este unchiul meu concluziona Guido. Feruccio opri masina, ii stinse
farurile si coborara rapid amandoi din masina.
-
Unchiule,
iata-ne! isi anunta nepotul sosirea. Grabeste-te, e tarziu ii spuse prietenului
sau dandu-si seama ca fusesera pe drum o bucata mare de timp. Poate ca unchiul
lui nici nu mai era acasa, sau poate adormise. Sa doarma in masina sau sa caute
un pat intr-unul din hanurile orasului nu era chiar optiunea ideala. Iata-ne unchiule!
S-a stricat masina! Zise el indreptandu-se cu prietenul lui urmarindu-l
indeaproape spre intrarea in casa.
Aproape de intrarea in casa, din graba cei doi sunt luati prin surprindere
si imbulziti de trei barbati ce se furisau afara de casa si care au disparut in
noapte dinainte sa poata fi vazuti clar de Guido impins de perete de miscarea
lor sau de Feruccio impins peste un ghiveci din cele mari de flori. Imediat isi
dau seama ca cine era inauntru putea sa fi patit ceva astfel ca intra in fuga
in casa strigandu-l pe unchiul lui Guido. Incaperea de la intrare cu figurine
asiatice, africane, italiene, veioze mari elegante, scaune si fotolii, pianine,
dulapuri, oglinzi si lustre maiestuoase si niste scari mari ce urcau spre etaj,
arata rascolita. O veioza era sparta pe covor iar unchiul lui se ridica ametit de
pe jos sprijinindu-se de un scaun.
