Continuare Capitolul 1

Cu putin noroc ajung pe o colina unde pot sa traga in sfarsit vechiculul pe o parte a drumului. Iata-i ajunsi cu bine, intregi si nevatamati, dar cum evenimentul se putea repeta si aventura de azi le fusese totusi de ajuns cat pentru o buna bucata de vreme isi scot imediat ce isi revin hainele de pe ei si palariile de pe cap si se vara sub masina pentru a depista si repara problema tehnica.

Pe semi intunericul de sub vechicul, soferul incearca sa se concentreze pe cele ce trebuiesc realizate desi prietenul lui agitat si inarmat cu mai multa vointa de a ajuta decat cu pricepere se agita si ii ingruneaza munca tehnica. Incomodat de impingerile acestuia putea sa-i reziste doar o bucata mica de timp.

- Mai bine du-te la plimbare, atfel o sa ajungem abia maine, ii striga acesta.

- Am gasit surubul, ii raspunde insa entuziasmat si intr-o continua vanzoleala celalat. Cu ce te mai ajut? Zise continuand sa dea cu energie din picioare in intoarcerile lui.

- Cu nimic, lasa-ma macar 10 minute singur, primi ca raspuns jumate rugator jumate sacait.

- Bine te las singur.. Vrei surubul din fata? Il iscodi insa celalalt.

- Nu, vreau sa fiu singur; Striga el, imbrancit inca de coatele partenerului lui de calatorie.

In sfarsit insa acesta se strecoara de sub masina iesind multumit de isprava sa si de ajutorul ce l-a acordat, scuturandu-si mainile de vesta cu mandria mecanicului ce termina o treaba grea si murdara. Si parca n-ar pleca, daca prietenul lui o sa mai aiba nevoie de el

- Sa strang surubul daca totusi il gasesc?

- Lasa-ma zece minute singur! se auzi vocea usor disperata de dedesubtul vechiculului.

Ei hotararea e finala isi zice si se uita in jur. O zi frumoasa intr-adevar, liniste, soare, parca nici cursa masinii nu fusese asa de rea. In dreapta sa putin mai departe vede o casa unde isi inchipuie ca ar trebui sa fie si o fantana.

- Ma duc sa ma spal pe maini! Ii striga amicului sau caruia ii mai ieseau doar talpile de sub masina, aratandu-i totodata si directia in care o sa o ia, in caz ca se va razgnadi si va avea nevoie de el. Nu se stie niciodata.
Isi lua haina in mana, isi puse palaria pe cap si traversa strada. In curtea casei ce se dovedi un conac cu pereti solizi, sub pomii stufosi se adaposteau masinarii scumpe si cai odihnindu-se la umbra iar fantana functiona de la prima impingere a bratului de actionare a pompei de apa..

La ceva distanta, o caruta plina de flori, stiuleti de porumb pusi la uscat si dupa ele o fetita cu o rochita alba, ciorapi grosi incorsetati in niste sandale de vara, o palarie de paie cu bol prinsa bine sub gat cu o funda, care statea pe scaunel si mulgea una din cele doua vaci solide afalte si ele in curte.

- Fetita frumoasa, cum merge treaba? o intreba personajul nostru spalandu-se pe maini.


 Aceasta se ridica si lua galeata punand-o departe de vaca pentru a nu se varsa cat timp ea avea sa afle mai multe despre domnul cel nou sosit pe nepusa masa in curtea casei.

- Ce faci? Mama ta a pus toate astea aici? O intreba el admirand florile din caruta si celalte cosuri din ea, ce pareau pline cu tot felul de bunatati ale unei asa mari gospodarii.

- Nu, proprietareasa le-a pus. Raspunse fetita cu parul fluturandu-i in vant apropiindu-se de caruta.

- E ca o piata? Arata minunat! Cat costa? Cati ani ai? Cum te cheama? Urma avalansa de intrebari al agitatului nostru amic.

- Eleonora spuse fetita, ametita de repeziciunea intrebarilor.

- Imi pare bine de cunostinta, eu sunt Printul Guido. Declara el, facand o reverenta lunga pana la pamant si scotandu-si elegant palaria

- Print? Intreba ea mirata

- Sunt un print, sigur ca da. Toate acestea sunt ale mele. De aici incepe principatul printului arata el gesticuland. O sa numesc acest loc, cum altfel decat.. Addis Abeba declara el cu convingere sub privirea stupefiata a fetitei. O sa schimb totul. Afara cu vacile, sa vina camilele! Adauga entuziasmat.

- Camile? Repeta ea, nevenindu-i sa creada si in acelasi timp intrigata de raspuns.

- Chiar si cativa hippopotami spuse el confirmand serios. Ei dar gata, trebuie sa plec, ma intalnesc cu printesa.

- Cand? Sari ea doritoare sa afle mai multe

- Acum! Zise el si imediat cum rosti cuvantul, un tipat se auzi de sus din apropierea lor.

Leave a Reply