In anul 1939, in Italia, pe drumul dintre dealurile verzi spre orasul Arezzo se ivea o masina. Vremea era frumoasa, si cum se bucurau fiecare de compania celuilalt, cei doi prieteni porniti la drum isi lasau masina sa sa legene in voia curbelor de tara, scaldate de caldura si lumina soarelui.


Aflat la volan si entuziasmat de placuta plimbare paradisiaca unul recita o poezie, cand, din valtoarea cuvintelor, isi da seama ca dealul pe care ii ducea drumul avea sa fie greu de coborat avand in vedere ca doar ce ramasesera fara frane. Alarmat si el prietenul lui incearca sa ajute in stapanirea masinii dar metodele nu le functioneaza astfel ca se vad luand scurtaturi necontrolabile peste dealuri si printre copaci, intr-o viteza ametitoare. Din coborare masina plina de crengi reintra pe drum, chiar in urma unor motociclisti. Viteza e inca mare, franele nu-si revin, iar aventura abia incepe.

Aceasta zi frumoasa era una speciala pentru locuitorii orasului Arezzo. Se facusera pregatiri cu saptamani daca nu chiar cu luni inainte pentru ca totul in aceasta zi sa decurga perfect. De la primar si alti delegati la oameni de seama sau de rand, toti venisera sa asiste la sosirea in oras a regelui, gata sa ii ofere buchete de flori, si sa surprinda aparitia acestuia, sa ii asculte cuvintele, sa se bucure de prezenta lui. Intrarea in oras era impodobita cu ornamentatii netionale ceremoniale si poza cu profilul impunator al regelui statea cocotata deasupra acestora. Cand cei doi motociclisti, cunoscuti conducatori ai coloanelor oficiale, apar in departare urmati in apropiere de o masina, lumea incepe sa se foiasca cu nerabdarea apropierii unei mari intalniri. Se aud strigate de anunt si de bucurie deopotriva, iar fanfare incepe sa cante.

Iata-i pe cei doi prieteni intr-o situatie complicata, parbrizul fiind acoperit de crengi, ochii celui din dreapta servindu-i celui care tine volanul drept singurul indicator in privinta directiei, si apropiindu-se de o multime de oameni ce aproape ca blocasera soseaua ovationand.

- N-avem frane! La o parte! Ii striga multimii cel cocotat pe scaunul din dreapta. Da alarmat din maini dar gestul mainii lui ce reuseste sa dea la o parte oamenii starneste din partea acestora aplauze, fluturari de steaguri nationale si ridicari salutante de mana in stilul german al timpurilor in care se desfasoara povestea noastra. Masina trece in urale iar locuitorii alearga incantati in urma masinii. Odata depasita strangerea cei doi raman uimiti de frenezia cu care fusesera intampinati in trecerea lor rapida si intamplatoare.

In drumul plin de oameni, ajung doua secunde mai tarziu masini cu mult mai impunatoare decat cea care doar ce trecuse in tromba, ce se vad nevoite sa opreasca din cauza imbulzelii. Locuitorii urmaresc curios prezentele celor doi pasageri din cea mai luxoasa masina in care se afla un domn imbracat in costum regal acompaniat de o doamna la fel de eleganta, in timp ce si cele doua prezentabile caractere au ramas consternati de situatia in care s-au gasit. Iata deci, petrecerea fusese deja data pentru altcineva, care gonea in continuare pe dealuri cautand in continuare cum sa opreasca masina ramasa fara frane.